în Franta, Le Monde, L’Express, Le Figaro, France 24, TOATA PRESA NENE, TOATA „milliers de manifestants ont formé dans la capitale roumaine un drapeau géant”. ✊ Grindeanu & Dragnea, va te faire foutre ! ?

Roumanie : la foule forme un drapeau géant pour réclamer la démission du gouvernement Près de 50 000 personnes ont manifesté dimanche à Bucarest, utilisant leur téléphone portable pour composer une bande bleue, une More »

Roumanie : jour décisif pour la démocratie à Bucarest. ? GRINDEANU, CASSE-TOI !

Tous les soirs, une partie de la population de Bucarest se réunit devant le siège du gouvernement. Depuis une dizaine de jours, la population est dans la rue pour dénoncer une classe More »

Le Monde : Une mobilisation anticorruption sans précédent en Roumanie « DNA, DNA, elle va venir vous attraper ! »

L’activisme du parquet chargé de la lutte contre la corruption a créé des attentes énormes, dont les manifestations monstres des derniers jours sont la traduction. La Roumanie est l’un des rares pays More »

Fara comentarii de data asta ! Le Figaro. Roumanie: l’UE s’inquiète face à une «régression» sur la corruption

La Commission européenne a exprimé aujourd’hui sa „grande préoccupation” face à l’allègement du code pénal en Roumanie pour des délits de corruption touchant la classe politique, mettant en garde contre toute „régression” More »

Wizz Air introduce zboruri de la Craiova către Paris şi Veneţia

Wizz Air va creşte flota de aeronave din România la 20, până la sfârşitul anului 2016, între acestea urmând să se afle şi patru aeronave Airbus 321 cu câte 230 de locuri, More »

Doi barbati inarmati cu cutite ce au luat cinci ostatici intr-o biserica din Franta, ucisi in asaltul politiei / Preotul ar fi murit dupa ce i s-a taiat gatul / Unul dintre atacatori avea pe cap un acopermant musulman – presa

Doi barbati inarmati cu cutite au luat marti ostatici mai multi oameni intr-o biserica din regiunea franceza Normandia, a declarat Reuters o sursa din politie. UPDATE 12.47 Preotului luat ostatic i s-a More »

MAE: Doi români răniți în atentatul de la Nisa

Doi cetățeni români au fost răniți în atentatul de la Nisa, până la acest moment nefiind identificați români printre decedați, informează Ministerul Afacerilor Externe (MAE). MAE informează că echipa de la Consulatul More »

Ambasada României în Franța: Astazi în fața Primăriei din Paris sărbătorim împreună Ziua Universală a Iei Românești

De „Sânziene” – 24 iunie, veniți de la ora 18:00 în Agora din fața Primăriei Paris pentru a sărbători împreună Ziua Universală a Iei Românești. Program: • concertul „De la Edith Piaf More »

Ambasada României în Franța : Sesiune despre Protecția socială din România

Pentru a răspunde invitației adresate de IHEPS – Institutul pentru Înalte Studii de Protecție Socială, atașatul pentru probleme de muncă și afaceri sociale din cadrul Ambasadei României la Paris a fost invitatul More »

Le Parisien : Politistii francezi si cei români îsi unesc fortele la Paris pentru comabterea delicventei transeuropene. Les polices françaises et roumaines unies contre la délinquance

Le 2 février, la brigade de répression du proxénétisme investissait un campement Rom à Saint-Denis. La semaine suivante, une nouvelle descente de police s’y déroulait, cette fois pour une affaire de pickpockets. More »

Drapel in berna la ambasada Frantei. Bucurestenii aduc flori si aprind candele

Drapelul a fost coborat in berna sambata la Ambasada Republicii Franceze de la Bucuresti, romanii declarandu-se solidari cu poporul francez, informeaza Agerpres. Bucurestenii au inceput sa aduca flori si sa aprinda candele More »

La Roumanie sombre de nouveau dans le chaos

Le gouvernement de Victor Ponta a démissionné ce mercredi, quelques jours après l’incendie de la discothèque de Bucarest qui a fait 32 morts le 30 octobre et provoqué une grande émotion dans More »

«Ils sont filous ces Roumains!» : quand la Gendarmerie parodie Astérix

O filiala a Jandarmeriei franceze a parodiat retinerea a doi romani printr-un fotomontaj inspirat din seria de benzi desenate „Asterix”, cu mesajul „Sunt niste gainari romanii astia”. À la suite de l’interpellation More »

Nou scandal cu rromii din Franța | Tabăra de lângă Paris, câmp de luptă cu autoritățile franceze

Autoritatile franceze continua evacuarea fortata a rromilor din jurul marilor orase, circa 80 de familii de langa Paris fiind obligate sa paraseasca locul in care se instalasera. Evacuarile au loc in suburbia More »

Un nou ATENTAT în Franţa. O persoană a murit şi mai multe au fost rănite în urma unei EXPLOZII într-o uzină. Autorul atacului era cunoscut de serviciile secrete franceze

Un cadavru decapitat a fost găsit vineri în apropierea unei uzine din Saint-Quentin-Fallavier în Isere, în sud-estul Franţei, unde a fost comis un atentat, relatează AFP în pagina electronică. Premierul francez, Manuel More »

Mazuru si Fulicea îsi fac bagajele

Comisia pentru politica externa din Senat propune rechemarea ambasadorului de la Paris Comisia pentru politica externa din Senat a propus, marti, chemarea de la post a ambasadorului Romaniei in Franta, Bogdan Mazuru, More »

LIVETEXT Haos in Franta dupa atentatul terorist de la Charlie Hebdo: Explozii la 3 moschei si masina unor musulmani, o politista ucisa cu Kalasnikovul

La o zi dupa atentatul terorist de la redactia Charlie Hebdo, Franta e suprinsa de un val de violenta fara precedent. Astfel, au avut loc explozii langa trei moschei si s-a tras More »

Cel mai grav atentat terorist din Franta: Cel putin 12 morti, 4 persoane in stare critica si 20 de raniti in redactia ziarului francez de satira Charlie Hebdo. Atacatorii strigau „Alah akbar!”

Focuri de arma automata au fost semnalate miercuri de martori la sediul saptamanalului francez de satira Charlie Hebdo, cunoscut pentru publicarea unor caricaturi ale profetului Mahomed. Potrivit Reuters, care citeaza iTele, 10 More »

 

Interviu de Octavian D. CURPAŞ : De vorbă cu jurnalista care a reprezentat Franţa la bicentenarul Statuii Libertăţii din New York!

Laurence Lemoine este născută în Franţa, la Paris, în anul1969. La vârsta de 12 ani visa să devină jurnalistă. La 16 ani Laurence participă la bicentenarul Statuii Libertăţii din New York alături de Nancy Reagan, reprezentând astfel tineretul francez, în urma unui concurs organizat de Ambasada SUA din Paris. Câţiva ani mai târziu, visul său de a deveni jurnalistă s-a împlinit. A studiat Ştiintele Politice la Paris, vorbeşte patru limbi şi e interesată de toate problemele mondiale. Laurence a călătorit în multe ţări, unde a şi locuit, lucrând la fel de bine pentru presa scrisă, radio sau televiziune. Din Orientul Mijlociu în Africa, unde l-a intervievat pe Yasser Arafat, în Caraibe, unde a lucrat pentru un post de radio, Laurence Lemoine a acoperit toate domeniile de jurnalism şi comunicare.

Sunteţi născută la Paris. Îmi puteţi spune câte ceva despre familia dumneavoastră?
Sunt cea mai mică (având un frate geamăn) dintr-o familie creştină cu şase copii. Am primit o educaţie foarte strictă, dar părinţii ne-au dat tot ce e mai bun pentru a fi fericiţi în viaţă: dragostea, încrederea în sine, abilitatea de a ne adapta şi independenţa.

Ce v-a determinat să vă îndreptaţi spre jurnalism? Ce a declanşat interesul dumneavoastră pentru această meserie? A existat cineva, la acel moment, în viaţa dumneavoastră, care v-a influenţat să deveniţi jurnalistă?
În perioada de preadolescenţă, în anii ’80, la ştiri, nu se vorbea decât de Orientul Mijlociu (Liban, în ’82, cu invazia israeliană, conflictul israeliano-palestinian, luarea de ostatici, deturnări de avioane etc.). A fost momentul în care am început să citesc ziarele şi să ascult la radio. Am fost fascinată de toate aceste lucruri şi vroiam să înţeleg mai mult (ceea ce de fapt era imposibil!). Mi-am dorit să devin jurnalistă pentru a cunoaşte şi a descoperi lumea, pentru a atinge realitatea fără vreun intermediar între mine şi faptul în sine. Am vrut să experimentez direct ceea ce se întâmpla în lume. A fost clar şi natural că trebuie să devin jurnalistă. Apoi am început să mă pregătesc. De exemplu, când aveam 15 sau 16 ani, înregistram în camera mea buletine de ştiri de la postul de radio France-Info, le scriam pe hârtie, ca mai apoi să le pot rosti pe un ton profesional. Câţiva ani mai târziu, am trezit lumea cu ediţii de ştiri şi interviuri realizate de mine.

Va consideraţi norocoasă?
Trebuie să spun că în general am fost foarte norocoasă în viaţă, nu numai pentru că m-am născut într-o ţară minunată şi liniştită (Franţa) şi într-o familie bună, dar şi pentru că uneori am fost în momentul potrivit la locul potrivit, de fapt, spun adesea că norocul se cultivă ca roşiile! Am vrut să fiu jurnalistă, deoarece pentru mine a fost un mod de a trăi mai multe vieţi în acelaşi timp. A face reportaje despre alte ţări sau persoane, a fost, de asemenea, o modalitate foarte bună de a învăţa! Este, în egală măsură, un fel de putere, pentru că ceea ce spunem şi raportăm şi maniera în care o facem, este importantă şi poate influenţa oamenii. De aceea, aceasta este o profesie foarte serioasă, ce poartă cu sine o mare responsabilitate.

În 1986 aţi câştigat un concurs pentru participarea la bicentenarul Statuii Libertăţii din New York. Cum s-a întâmplat acest lucru?
Unul dintre cele mai importante momente din viaţa mea a fost în 1986, când am reprezentat tineretul francez la New York, pentru redeschiderea Statuii Libertăţii, cu Nancy Reagan. Am fost acolo pentru că am câştigat un concurs, datorită tatălui meu. El m-a ajutat să scriu un frumos poem despre libertate şi îi sunt recunoscătoare pentru asta. A fost absolut uimitor pentru mine. Am întâlnit mai multe personalităţi ale SUA şi am fost un VIP timp de 15 zile. Nu aveam atunci decât 16 ani. Lectura poemului în faţa camerelor de filmat şi a aparatelor foto a decurs fără probleme, din fericire nu sunt o timidă.

Cum a influenţat acel eveniment decizia dumneavoastră de a deveni jurnalistă?
Un an mai târziu, am petrecut o săptămână la un post de radio francez, RTL, cu toţi ziariştii şi reporterii. În decursul acestei săptămâni am văzut totul despre ştiri şi despre jurnalism şi, mai mult ca niciodată, a fost evident pentru mine că îmi doresc să fiu jurnalistă, dar eram încă prea tânără pentru a începe.

Vorbiţi-mi despre competenţele şi aptitudinile naturale care sunt necesare pentru a fi jurnalist.
În ceea ce priveşte competenţele, aş spune curiozitatea, în sensul larg al cuvântului. În cazul meu, prietenii şi familia mi-au spus întotdeauna că am „un cancer al curiozităţii”. Un jurnalist trebuie să fie deschis şi dornic să înţeleagă şi să explice totul. El nu poate fi timid, trebuie să îndrăznească să adreseze întrebări care pot stânjeni oamenii, în special politicienii. Am fost cunoscută pentru acest gen de interviuri. Deseori, ele erau ca o luptă de cuvinte între intervievaţi şi mine.

Când aţi fost în Liban, aveaţi intenţia să vă întoarceţi la Paris pentru un masterat în jurnalism?
Libanul a fost prima mea experienţă veritabilă, ca jurnalist. Eram foarte tânără (20 de ani) şi un pic novice. Era în timpul războiului cu Siria („războiul de eliberare”), tatăl dictatorului actual, Haffez Al Assad, vroia să termine cu creştinii libanezi. Pentru mine, „spectacolul” era incredibil, dar am învăţat multe despre oameni şi capacitatea lor de a fi buni sau răi şi despre adaptarea la situaţiile extreme. A fost mai bine pentru mine decât să merg la facultate, pentru că acolo era viaţa reală şi concretă. Am avut noroc, pentru că l-am întâlnit pe generalul Michel Aoun, care era prim-ministru la acel moment. Am avut un interlocutor care mi-a dat o oarecare notorietate, pentru că ceea ce a spus el a fost un pic neplăcut pentru Franţa, iar preşedintele francez al acelei perioade, François Mitterrand, a trebuit să reacţioneze. Jurnaliştii din întreaga lume au vorbit despre acest interviu! Câteva luni mai târziu, sfătuită de colegul şi prietenul meu, Christian Malard (France 3/CNN), am plecat la Tunis, la sediul central al OLP, pentru interviul cu Yasser Arafat.

Cum au trecut cele două ore de întrevedere cu Yasser Arafat, la Tunis?
Eram fascinată de acest om şi am vrut să fac un interviu. Am petrecut două ore cu el în plină noapte. Din motive de securitate, nu am avut voie să ştiu când şi unde va avea loc întâlnirea. A trebuit să stau în camera mea de hotel şi mai mulţi colaboratori ai săi au venit să mă caute. Legată la ochi, am fost dusă într-o locuinţă. Odată ajunsă acolo, am fost dezlegată la ochi. Trebuie să spun că a fost ceva exotic pentru mine. A fost un moment foarte interesant atunci când, în 1990, Yasser Arafat a încetat să mai fie un terorist, pentru a putea fi un om de stat, având contacte directe, dar secrete cu israelienii. I-am adresat multe întrebări, iar la final m-a întrebat, în glumă, dacă vreau să mă căsătoresc cu el. În presa franceză, acest interviu nu a avut prea mare succes, dar eu am apreciat sejurul meu la Tunis, întâlnirea cu Arafat şi numeroasele ore petrecute cu consilierii săi pentru a discuta despre acel conflict major.

Într-una din conversaţiile noastre, aţi menţionat că aţi lucrat pentru Radio Mont Blanc timp de şase ani, în apropiere de Geneva. De asemenea, în această perioadă aţi lucrat pentru o televiziune (Canal C), făcând interviuri politice.

M-am întâlnit cu un celebru jurnalist francez (Jean-Pierre Elkabbach) pentru a-l întreba cum să-mi planific cariera de jurnalist. El mi-a spus să merg mai întâi în afara Parisului, în provincie, pentru a învăţa şi a mă maturiza (nu aveam decât 21 de ani). El mi-a explicat că aceasta este cea mai bună şcoală pentru un tânăr journalist, şi e adevărat! Aşa că, am plecat în Haute-Savoie (aproape de Chamonix şi Geneva) şi am început la Radio Mont Blanc. Aveam, de asemenea, o emisiune lunară la TV, Canal C, în care realizam interviuri cu oameni politici sau celebrităţi, dar numai despre viaţa lor privată. După aceea, am decis să părăsesc Franţa din nou. Iubesc Franţa (ţară fantastică), dar traiul în ţări diferite îmi permite să văd lucrurile din unghiuri diferite şi să mă îmbogăţesc spiritual.

Aţi lucrat în Haiti pentru un post de radio care avea nevoie de un jurnalist francez. Aţi lucrat pe teren sau în studio?
Radui Vision 2000 din Port-au-Prince era în căutarea unui jurnalist francez pentru a se ocupa de informarea şi instruirea jurnaliştilor lor. Când am ajuns acolo, am realizat cât noroc am avut să mă nasc într-o ţară liberă, în care poţi avea tot ce-ţi doreşti. Am rămas să lucrez pe teren şi în studio, timp de un an. Nu era uşor, dar am învăţat multe în fiecare zi. Haiti e o ţară fascinantă ce mi-a rămas în suflet. Sunt recunoscătoare acestei ţări, pentru că acolo l-am întâlnit pe soţul meu. El a venit la Port-au-Prince în vacanţă, pentru o săptămână, cu un prieten, diplomat, şi este acum tatăl fetiţei mele de 11 ani, Anouck, şi al fiului meu, Alvaro, de 8 ani. El este avocat de afaceri, astfel că am trăit împreună la Londra, Paris, Valencia (Spania), locul său de baştină, Banjul (Gambia în Africa de Vest) şi Lisabona (Portugalia). În Gambia (o ţară mică şi foarte agreabilă, frumoasă, pentru un prim contact cu Africa) l-am născut pe fiul meu, într-un spital public. Aceasta a fost alegerea mea, deoarece monitorizarea mea medicală era realizată de o echipă medicală extraordinară, formată din medici cubanezi. A fost amuzant, pentru că naşterea primului meu copil a avut loc în cel mai modern spital privat din Valencia, cu numeroase aparate şi tehnologii, după care am preferat medicii cubanezi din Banjul, dintr-un spital public, foarte sărac, dar al cărui nume, cel puţin, este elegant: The Royal Hospital Victoria! De fapt, în timpul operaţiei de cezariană, s-a oprit şi curentul. După naşterea celui de-al doilea copil, am început să editez şi să public ghiduri turistice. Primul a fost despre Gambia, câteva despre Spania şi ultimul despre Saint-Gervais Mont Blanc, Franţa.

De ce Saint Gervais?
Saint Gervais Mont Blanc este un loc magnific pentru vacanţe, pentru schi sau drumeţii. Ştiam acest oraş, pentru că am fost acolo de multe ori atunci când lucram ca journalist, la Radio Mont Blanc. Să fac un ghid turistic pentru acest loc a fost un bun motiv să mă reîntorc aici.

Unde locuiţi acum şi cu ce vă ocupaţi?
În prezent, trăiesc în Spania, la Valencia, un oraş frumos, de pe Marea Mediterană. Lucrez cu compania americană Reliv. Ea produce şi vinde suplimente alimentare naturale. Am fost interesată de aceste produse atunci când într-o zi am văzut-o pe mama mea că le ia. Am fost întotdeauna interesată de nutriţie şi sănătate. În Europa, mulţi oameni iau suplimente, deoarece acestea le îmbunătăţesc, realmente, sănătatea. Şi noi ne confruntăm cu o gravă criză sanitară aici. Hrana noastră de astăzi nu are suficiente vitamine şi fitonutrienţi, privându-ne organismul de substanţe nutritive esenţiale, înlocuindu-le cu produse alimentare transformate genetic sau chimicale, iar noi devenim vulnerabili la oboseală, alergii şi cu tot felul de boli sau disfuncţionalităţi. Noi ştim acum că suplimentele alimentare pot umple acest gol nutritiv. Vara trecută, am participat la Conferinţa internaţională de la St. Louis (Missouri, SUA), unde l-am întâlnit pe fondatorul Robert Montgomery. Graţie produselor sale i-am ajutat pe mulţi dintre prietenii mei sau membri de familie în a-şi rezolva problemele de sănătate. Bineînţeles, şi eu iau aceste suplimente, chiar dacă nu am acuzat niciodată probleme de sănătate. Dar, datorită lor mă simt şi mai bine. Am mai multă energie, o capacitate de concentrare mult mai mare şi un somn mai bun. Sunt norocoasă că lucrez pentru această companie, pentru că pot ajuta oamenii şi mă pot ocupa şi de copiii mei.

Nu v-aţi gândit să vă mutaţi în Statele Unite?
Mi-ar plăcea să locuiesc în Statele Unite, pentru că am fost acolo de multe ori, dar niciodată sufficient şi pentru că am o relaţie specială cu America. Consider că pot cunoaşte o ţară şi cultura sa, dacă locuiesc acolo cel puţin un an. Sperăm că într-o zi vom avea această şansă.

Ce ştiţi despre România? În călătoriile făcute aţi întâlnit români?
Soţul meu lucrează acum în România, la un proiect de turbină eoliană în munţi. Lui îi place România. Singura mea legătură cu România a fost o tânără care mă ajuta cu treburile casei atunci când am locuit în Portugalia şi cu care m-am împrietenit un pic. Aş vrea să pot merge în România cu soţul meu în acest an, pentru că el nu încetează să-mi spună că merită vizitată.

Ce hobby-uri aveţi?
Mai întâi de toate, îmi place să călătoresc! De asemenea, îmi place să fiu alături de prieteni şi de familie. Îmi place sportul: squash, schiul, alpinismul, tenisul. Odată, am urcat pe Mont Blanc pe schiuri, mi-a luat opt ore să ajung în vârf şi şase ore să cobor. A fost fantastic!

Care sunt planurile dumneavoastră pentru viitorul apropiat?
Mă ocup de dezvoltarea Reliv-ului aici, în Spania, şi am început o carte despre nutriţie şi sănătate, care urmează să fie publicată în Franţa.

Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona – SUA

Comentarii

Comentarii

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: